prepotență dex - definiţie, sinonime, conjugare
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenţi, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREPOTÉNŢĂ, prepotenţe, s.f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREPOTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) rar (pe plan social) Care este superior tuturor celor potenţi; aflat în fruntea celor potenţi. /<lat. praepotens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREPOTÉNŢ//Ă ~e f. rar Caracter prepotent. /<fr. prépotence, lat. praepotentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREPOTÉNT, -Ă adj. Foarte puternic, autoritar; foarte influent. [< lat. praepotens].
(Dicţionar de neologisme)

PREPOTÉNŢĂ s.f. (Rar) Putere superioară, autoritate preponderentă. [Cf. fr. prépotence, lat. praepotentia].
(Dicţionar de neologisme)

PREPOTÉNT, -Ă adj. atotputernic. (< lat. praepotens)
(Marele dicţionar de neologisme)

PREPOTÉNŢĂ s. f. 1. atotputernicie; autoritate absolută. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenţi mult mai asemănători lui decât în mod obişnuit. (< fr. prépotence, lat. praepotentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

prepotént adj. → potent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prepoténţă s. f. → potenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PREPOTÉNT adj. v. atotputernic.
(Dicţionar de sinonime)

PREPOTÉNŢĂ s. v. atotputernicie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre prep prepo prepot

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta otenta