prepoziție dex - definiţie, sinonime, conjugare

prepoziție

PREPOZÍŢIE, prepoziţii s.f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactie de dependenţă între părţile unei propoziţii legând două părţi de propoziţie diferite. [Var.: prepoziţiúne s.f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREPOZÍŢIE f. lingv. 1) (în opoziţie cu postpoziţie) Poziţie a unui element înaintea cuvântului la care se raportează sau la începutul cuvântului din componenţa căruia face parte. 2) Parte de vorbire neflexibilă care exprimă relaţiile sintactice de subordonare dintre un substantiv (sau un substitut al acestuia) ori dintre un verb şi un alt cuvânt. [G.-D. prepoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. préposition, lat. praepositio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREPOZÍŢIE s.f. Parte de vorbire inflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. [Gen. -iei, var. prepoziţiune s.f. / < lat. praepositio, cf. fr. préposition].
(Dicţionar de neologisme)

PREPOZÍŢIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. (< fr. préposition, lat. praepositio)
(Marele dicţionar de neologisme)

prepozíţie s. f. → poziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Prepoziţiepostpoziţie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre prep prepo prepoz

Cuvinte se termină cu literele: ie tie itie zitie ozitie