PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcţie; a propune într-o funcţie. – Lat. praeponere (după pune).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREPÚNERE, prepuneri, s.f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PREPÚNE prepún tranz. 1) v. A PRESUPUNE. 2) v. A PROPUNE. /<lat. praeponere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prepúne (prepún, prepús), vb. – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. Lat. praepōnĕre (Puşcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se foloseşte azi cu sensul 3. – Der. prepus, s.n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor),adj. (suspicios). Cf. pune.
(Dicţionarul etimologic român)
prepúne vb. → pune
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prepúnere s. f. → punere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prepúne, prepún, vb. III (înv. şi reg.) 1. a pune, a aşeza înainte. 2. a pune, a aşeza în loc; a înlocui. 3. a adăuga, a înnădi. 4. (fig.) a întreba. 5. (despre texte originale) a copia. 6. (despre opere scrise, texte) a traduce (în altă limbă). 7. a presupune, a bănui; a suspecta. 8. a nu avea încredere în cineva sau ceva; a se îndoi. 9. a prevesti. 10. (despre oameni) a învesti, a însărcina cu o anumită funcţie, misiune; a numi într-un post. 11. (despre oameni) a cunoaşte (de mai înainte). 12. (refl.) a se lăsa antrenat la ceva. 13. (despre cereale) a semăna a doua oară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PREPÚNE vb. v. bănui, îndoi, presupune, prevesti, prezice, profetiza, profeţi, propune, proroci, recomanda, suspecta, tălmăci, traduce, transpune, vesti.
(Dicţionar de sinonime)
PREPÚNERE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREPÚNERE, prepuneri, s.f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prepúne (prepún, prepús), vb. – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. Lat. praepōnĕre (Puşcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se foloseşte azi cu sensul 3. – Der. prepus, s.n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor),adj. (suspicios). Cf. pune.
(Dicţionarul etimologic român)
prepúne vb. → pune
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prepúnere s. f. → punere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prepúne, prepún, vb. III (înv. şi reg.) 1. a pune, a aşeza înainte. 2. a pune, a aşeza în loc; a înlocui. 3. a adăuga, a înnădi. 4. (fig.) a întreba. 5. (despre texte originale) a copia. 6. (despre opere scrise, texte) a traduce (în altă limbă). 7. a presupune, a bănui; a suspecta. 8. a nu avea încredere în cineva sau ceva; a se îndoi. 9. a prevesti. 10. (despre oameni) a învesti, a însărcina cu o anumită funcţie, misiune; a numi într-un post. 11. (despre oameni) a cunoaşte (de mai înainte). 12. (refl.) a se lăsa antrenat la ceva. 13. (despre cereale) a semăna a doua oară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PREPÚNE vb. v. bănui, îndoi, presupune, prevesti, prezice, profetiza, profeţi, propune, proroci, recomanda, suspecta, tălmăci, traduce, transpune, vesti.
(Dicţionar de sinonime)
PREPÚNERE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune.
(Dicţionar de sinonime)