prestabilit

PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipaţie. – Pre¹- + stabili (după fr. préétablir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliţi, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipaţie. – V. prestabili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PRESTABIL//Í ~ésc tranz. A stabili dinainte. /pre- + a stabili
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRESTABILÍ vb. IV. tr. A fixa, a stabili dinainte. [Cf. it. prestabilire].
(Dicţionar de neologisme)

PRESTABILÍ vb. tr. a fixa, a stabili dinainte. (< it. prestabilire, după fr. préétablir)
(Marele dicţionar de neologisme)

prestabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili
(Dicţionar ortografic al limbii române)