pretexta dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acţiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PRETEXT//Á ~éz tranz. (motive, indispoziţii, boli etc.) A invoca drept pretext. /<fr. prétexter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRETEXTÁ vb. I. tr. A invoca un motiv, a se folosi de un pretext. [< fr. prétexter].
(Dicţionar de neologisme)

PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (şi s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta].
(Dicţionar de neologisme)

PRETEXTÁ vb. tr. a invoca, a se folosi de un pretext. (< fr. prétexter)
(Marele dicţionar de neologisme)

PRETÉXTĂ adj. togă ~ (şi s. f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni, magistraţii şi preoţii. (< lat. /toga/ praetexta)
(Marele dicţionar de neologisme)

pretextá vb., ind. prez. 1 sg. pretextéz, 3 sg. şi pl. pretexteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRETEXTÁ vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proţăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre pret prete pretex

Cuvinte se termină cu literele: ta xta exta texta etexta