PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. şi intranz. A susţine, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-şi atribui o calitate, însuşiri pe care nu le are; a-şi aroga. 3. Tranz. (Despre acţiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PRETÍNDE pretínd 1. tranz. 1) A solicita într-o formă categorică. ~ ajutor. 2) A susţine cu insistenţă şi tărie. ~ că-i adevărat. 3) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind muncă asiduă. 2. intranz. A considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~ un post. /<fr. prétendre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PRETÍNDE mă pretínd intranz. A-şi atribui ceva (o anumită poziţie, un statut social etc.) în mod nejustificat. /<fr. prétendre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRETÍNDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenţii, a revendica (ceva). 2. A susţine, a afirma (cu convingere). ♦ refl. A-şi atribui (pe nedrept) o calitate, a-şi da aere de... 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre].
(Dicţionar de neologisme)
PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenţii, a revendica. 2. a susţine, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ţi atribui o calitate, a-şi da aere de... (după fr. prétendre)
(Marele dicţionar de neologisme)
pretínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeţi, perf. s. 1 sg. pretinséi, 1 pl. pretínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. pretíndă; part. pretíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRETÍNDE vb. 1. v. cere. 2. a cere, (înv. şi pop.) a apuca. (~ cuiva banii împrumutaţi.) 3. v. vrea. 4. v. susţine. 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a râvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. v. necesita.
(Dicţionar de sinonime)
PRETÍNDE vb. v. supraaprecia, supraestima, supraevalua.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PRETÍNDE pretínd 1. tranz. 1) A solicita într-o formă categorică. ~ ajutor. 2) A susţine cu insistenţă şi tărie. ~ că-i adevărat. 3) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind muncă asiduă. 2. intranz. A considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~ un post. /<fr. prétendre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRETÍNDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenţii, a revendica (ceva). 2. A susţine, a afirma (cu convingere). ♦ refl. A-şi atribui (pe nedrept) o calitate, a-şi da aere de... 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre].
(Dicţionar de neologisme)
PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenţii, a revendica. 2. a susţine, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ţi atribui o calitate, a-şi da aere de... (după fr. prétendre)
(Marele dicţionar de neologisme)
pretínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeţi, perf. s. 1 sg. pretinséi, 1 pl. pretínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. pretíndă; part. pretíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRETÍNDE vb. 1. v. cere. 2. a cere, (înv. şi pop.) a apuca. (~ cuiva banii împrumutaţi.) 3. v. vrea. 4. v. susţine. 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a râvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. v. necesita.
(Dicţionar de sinonime)
PRETÍNDE vb. v. supraaprecia, supraestima, supraevalua.
(Dicţionar de sinonime)