pretor dex - definiţie, sinonime, conjugare

pretor

[Sinonime]
PRÉTOR, pretori, s.m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuţii judiciare (şi care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unităţi militare, cu atribuţii în poliţia administrativă şi juridică în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a ţării) Şef al administraţiei şi al poliţiei într-o plasă, care reprezenta aici puterea centrală. – Din lat. praetor, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÉTOR ~i m. 1) (în Roma antică) Magistrat cu rang inferior celui de consul (care avea atribuţii judecătoreşti şi administrative). 2) Şef administrativ şi poliţienesc al unei plase. 3) Şef administrativ al unui sector al oraşului. /<lat. praetor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unităţi militare, cu atribuţii în timp de război sau de mobilizare în poliţia administrativă şi judiciară. 3. Şeful administrativ al unei plăşi. [< lat. praetor, cf. fr. préteur].
(Dicţionar de neologisme)

PRÉTOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (în trecut) persoană pe lângă marile unităţi militare, cu atribuţii în timp de război sau de mobilizare în poliţia administrativă şi judiciară. 3. reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuţii administrative şi de poliţie. (< lat. praetor)
(Marele dicţionar de neologisme)

prétor s. m., pl. prétori
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRÉTOR s. (IST.) (prin Maram.) jurat. (~ într-o plasă.)
(Dicţionar de sinonime)

PRÉTOR s. v. pretoriu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre pret preto

Cuvinte se termină cu literele: or tor etor retor