prevalență dex - definiţie, sinonime, conjugare
PREVALÉNT, -Ă, prevalenţi, -te, adj. (Livr.) De importanţă majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREVALÉNŢĂ s.f. (Livr.) Prevalare. – Din engl. prevalence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREVALÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care are o importanţă majoră; de importanţă majoră. /<lat. praevalens, ~tis, engl. praevalent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREVALÉNT, -Ă adj. Care prevalează; de importanţă majoră; predominant. [Cf. it. prevalent].
(Dicţionar de neologisme)

PREVALÉNŢĂ s.f. Precădere, preponderenţă; superioritate. [< fr. prévalence, it. prevalenza].
(Dicţionar de neologisme)

PREVALÉNT, -Ă adj. care prevalează; de importanţă majoră. ♢ predominant. (< engl. prevalent, lat. praevalens)
(Marele dicţionar de neologisme)

PREVALÉNŢĂ s. f. prevalare. (< engl. prevalence, lat. praevalentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

prevalént adj. m., pl. prevalénţi; f. sg. prevaléntă, pl. prevalénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prevalénţă s. f., pl. prevalénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PREVALÉNT adj. v. predominant.
(Dicţionar de sinonime)

PREVALÉNŢĂ s. v. dominare, precumpănire, predominare, predominaţie, prevalare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre prev preva preval

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta alenta