PREZÉNT2, -Ă, prezenţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care se află în acelaşi loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de faţă. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Formulă prin care cei de faţă răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieţii vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de faţă. ♦ De care eşti conştient, la care te gândeşti sau care te preocupă la un moment dat. II. S.n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut şi viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situaţie actuală. ♢ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acţiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ♢ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuinţează de obicei în naraţiune pentru a da stilului o mai mare forţă de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREZÉNT1, prezente, s.n. (Înv.) Dar, cadou. – Din fr. présent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREZÉNŢĂ, prezenţe, s.f. Faptul de a fi prezent undeva; existenţa cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ♢ Listă (sau caiet, condică) de prezenţă = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenţi la un curs, la serviciu etc. Prezenţă de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ♢ Loc. prep. În prezenţa (cuiva) = fiind de faţă (cineva); în faţa, înaintea (cuiva). ♦ Existenţă. ♦ Manifestare a unei personalităţi (de prestigiu). – Din fr. présence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţia etc.; a face cunoştinţă (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfăţişa (publicului) un spectacol, aspectele unei activităţi, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfăţişa într-un anumit loc sau în faţa cuiva pentru a răspunde unei anumite obligaţii sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♢ Refl. şi tranz. Spec. A (se) înfăţişa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ♢ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însuşire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparenţa de..., a se înfăţişa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREZÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este de faţă; aflat acolo unde se vorbeşte sau se face ceva. ♢ ~! formulă de răspuns a celui care este) aici! de faţă! 2) (despre acţiuni, procese) Care are loc în timpul de faţă; actual. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PREZÉNT2 n. 1) Perioadă actuală. ♢ În ~ în momentul de faţă; acum. 2) gram. Timp al verbului care indică că acţiunea are loc în momentul vorbirii. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PREZÉNŢ//Ă ~e f. Faptul de a fi prezent undeva. ♢ Condică de ~ condică în care semnează persoanele prezente. ~ de spirit promptitudine în situaţiile imprevizibile. În ~a cuiva de faţă cu cineva. A face act de ~ a asista undeva numai de formă (din datorie sau din politeţe). /<fr. présence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PREZENTÁ prezínt tranz. 1) A aduce în prezenţa (cuiva), menţionând numele şi alte informaţii, pentru a face să fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune în faţă; a înfăţişa; a arăta. ♢ ~ arma a mânui arma într-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrări, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunând vederii sau făcând cunoscut conţinutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentaţii etc.) A face cunoscut publicului (interpretând, expunând etc.). 5) (candidaţi) A face să fie înscris în calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. présenter, lat. praesentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PREZENTÁ mă prezínt intranz. 1) (despre persoane) A apărea în propria persoană (în faţa unei autorităţi); a-şi face apariţia personal (undeva); a se înfăţişa; a compărea. 2) A apărea sub un anumit aspect, într-o formă concretă (ca alt obiect sau persoană); a se înfăţişa. ♢ ~ bine (sau rău) a produce (la prima vedere) o impresie bună (sau rea). /<fr. présenter, lat. praesentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prezént (prezéntă), adj. – 1. De faţă, existent. – 2. (S.n.) Timp actual. – 3. (S.n. rar) Cadou, dar. Fr. présent. – Der. prezenta, vb., din fr. présenter; prezenţă, s.f., din fr. présence; prezentabil, adj., din fr. présentable.
(Dicţionarul etimologic român)
PREZÉNT, -Ă adj. Care este în locul unde se află vorbitorul, care este de faţă. ♦ Care există în timpul de faţă; contemporan. // s.n. 1. Timpul prezent, actual; situaţia actuală. 2. Timp care arată că acţiunea unui verb se desfăşoară în momentul de faţă. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în naraţiuni. [< fr. présent, it. presente, lat. praesens].
(Dicţionar de neologisme)
PREZÉNŢĂ s.f. Faptul de a fi prezent într-un loc determinat. ♢ Prezenţă de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acţiona calm în împrejurări neprevăzute; sânge rece. [Cf. fr. présence, it. presenza, lat. praesentia].
(Dicţionar de neologisme)
PREZENTÁ vb. I. 1. refl, tr. A apărea sau a face să apară în faţa cuiva, a (se) înfăţişa. 2. tr., refl. A se recomanda. 3. tr. A înfăţişa publicului sinteza unei activităţi, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 4. tr. (Mil.) A prezenta arma = a mânui arma după anumite prescripţii pentru a da onorul sau în cadrul unei ceremonii. [P.i. prezínt, 3,6 prezintă. / < fr. pésenter, cf. lat. praesentare].
(Dicţionar de neologisme)
PREZÉNT, -Ă I. adj. care se petrece, există etc. în timpul vieţii vorbitorului, în momentul de faţă; actual, contemporan. ♢ (interj.) formulă de răspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situaţia actuală. 2. timp verbal care exprimă o acţiune ce se desfăşoară în momentul vorbirii. o ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, în naraţiuni. (< fr. présent, lat. praesens)
(Marele dicţionar de neologisme)
PREZÉNŢĂ s. f. faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp. o ~ de spirit = promptitudine în a judeca sau acţiona calm în împrejurări neprevăzute. (< fr. présence, lat. praesentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
PREZENTÁ vb. I. tr., refl. 1. a apărea, a face să apară în faţa cuiva, a (se) înfăţişa. 2. a (se) recomanda. II. tr. 1. a avea, a constitui un anumit aspect, o înfăţişare etc. 2. a înfăţişa publicului sinteza unei activităţi, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 3. (mil.) a ~ arma = a mânui arma pentru a da onorul. (< fr. présenter, lat. praesentare)
(Marele dicţionar de neologisme)
prezént adj. m., pl. prezénţi; f. sg. prezéntă, pl. prezénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prezént (timp) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prezént (cadou) s. n., pl. prezénturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prezénţă s. f., g.-d. art. prezénţei; pl. prezénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prezentá vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 sg. şi pl. prezíntă, 1 pl. prezentăm
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PREZÉNT adj., s. 1. adj. v. actual. 2. s. v. actu-alitate.
(Dicţionar de sinonime)
PREZÉNT s. v. atenţie, cadou, dar, surpriză.
(Dicţionar de sinonime)
PREZÉNŢĂ s. 1. (înv.) asistenţă, parisie. (În ~ autorităţilor ...) 2. v. existenţă.
(Dicţionar de sinonime)
PREZENTÁ vb. 1. a (se) recomanda, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui ...) 2. v. exprima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugrăvi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. înfăţişa. 12. a se înfăţişa. (Virusul se ~ sub formă de corpusculi.)
(Dicţionar de sinonime)
PREZENTÁ vb. v. constitui, fi, forma, însemna, reprezenta.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Prezent ≠ absent, viitor, trecut
(Dicţionar de antonime)
Prezenţă ≠ absenţă, lipsă
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREZÉNT1, prezente, s.n. (Înv.) Dar, cadou. – Din fr. présent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţia etc.; a face cunoştinţă (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfăţişa (publicului) un spectacol, aspectele unei activităţi, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfăţişa într-un anumit loc sau în faţa cuiva pentru a răspunde unei anumite obligaţii sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♢ Refl. şi tranz. Spec. A (se) înfăţişa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ♢ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însuşire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparenţa de..., a se înfăţişa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PREZÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este de faţă; aflat acolo unde se vorbeşte sau se face ceva. ♢ ~! formulă de răspuns a celui care este) aici! de faţă! 2) (despre acţiuni, procese) Care are loc în timpul de faţă; actual. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PREZÉNT2 n. 1) Perioadă actuală. ♢ În ~ în momentul de faţă; acum. 2) gram. Timp al verbului care indică că acţiunea are loc în momentul vorbirii. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PREZÉNŢ//Ă ~e f. Faptul de a fi prezent undeva. ♢ Condică de ~ condică în care semnează persoanele prezente. ~ de spirit promptitudine în situaţiile imprevizibile. În ~a cuiva de faţă cu cineva. A face act de ~ a asista undeva numai de formă (din datorie sau din politeţe). /<fr. présence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PREZENTÁ prezínt tranz. 1) A aduce în prezenţa (cuiva), menţionând numele şi alte informaţii, pentru a face să fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune în faţă; a înfăţişa; a arăta. ♢ ~ arma a mânui arma într-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrări, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunând vederii sau făcând cunoscut conţinutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentaţii etc.) A face cunoscut publicului (interpretând, expunând etc.). 5) (candidaţi) A face să fie înscris în calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. présenter, lat. praesentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PREZENTÁ mă prezínt intranz. 1) (despre persoane) A apărea în propria persoană (în faţa unei autorităţi); a-şi face apariţia personal (undeva); a se înfăţişa; a compărea. 2) A apărea sub un anumit aspect, într-o formă concretă (ca alt obiect sau persoană); a se înfăţişa. ♢ ~ bine (sau rău) a produce (la prima vedere) o impresie bună (sau rea). /<fr. présenter, lat. praesentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prezént (prezéntă), adj. – 1. De faţă, existent. – 2. (S.n.) Timp actual. – 3. (S.n. rar) Cadou, dar. Fr. présent. – Der. prezenta, vb., din fr. présenter; prezenţă, s.f., din fr. présence; prezentabil, adj., din fr. présentable.
(Dicţionarul etimologic român)
PREZÉNT, -Ă adj. Care este în locul unde se află vorbitorul, care este de faţă. ♦ Care există în timpul de faţă; contemporan. // s.n. 1. Timpul prezent, actual; situaţia actuală. 2. Timp care arată că acţiunea unui verb se desfăşoară în momentul de faţă. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în naraţiuni. [< fr. présent, it. presente, lat. praesens].
(Dicţionar de neologisme)
PREZÉNŢĂ s.f. Faptul de a fi prezent într-un loc determinat. ♢ Prezenţă de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acţiona calm în împrejurări neprevăzute; sânge rece. [Cf. fr. présence, it. presenza, lat. praesentia].
(Dicţionar de neologisme)
PREZENTÁ vb. I. 1. refl, tr. A apărea sau a face să apară în faţa cuiva, a (se) înfăţişa. 2. tr., refl. A se recomanda. 3. tr. A înfăţişa publicului sinteza unei activităţi, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 4. tr. (Mil.) A prezenta arma = a mânui arma după anumite prescripţii pentru a da onorul sau în cadrul unei ceremonii. [P.i. prezínt, 3,6 prezintă. / < fr. pésenter, cf. lat. praesentare].
(Dicţionar de neologisme)
PREZÉNT, -Ă I. adj. care se petrece, există etc. în timpul vieţii vorbitorului, în momentul de faţă; actual, contemporan. ♢ (interj.) formulă de răspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situaţia actuală. 2. timp verbal care exprimă o acţiune ce se desfăşoară în momentul vorbirii. o ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, în naraţiuni. (< fr. présent, lat. praesens)
(Marele dicţionar de neologisme)
PREZÉNŢĂ s. f. faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp. o ~ de spirit = promptitudine în a judeca sau acţiona calm în împrejurări neprevăzute. (< fr. présence, lat. praesentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
PREZENTÁ vb. I. tr., refl. 1. a apărea, a face să apară în faţa cuiva, a (se) înfăţişa. 2. a (se) recomanda. II. tr. 1. a avea, a constitui un anumit aspect, o înfăţişare etc. 2. a înfăţişa publicului sinteza unei activităţi, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 3. (mil.) a ~ arma = a mânui arma pentru a da onorul. (< fr. présenter, lat. praesentare)
(Marele dicţionar de neologisme)
prezént adj. m., pl. prezénţi; f. sg. prezéntă, pl. prezénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prezént (timp) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prezént (cadou) s. n., pl. prezénturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prezénţă s. f., g.-d. art. prezénţei; pl. prezénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prezentá vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 sg. şi pl. prezíntă, 1 pl. prezentăm
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PREZÉNT adj., s. 1. adj. v. actual. 2. s. v. actu-alitate.
(Dicţionar de sinonime)
PREZÉNT s. v. atenţie, cadou, dar, surpriză.
(Dicţionar de sinonime)
PREZÉNŢĂ s. 1. (înv.) asistenţă, parisie. (În ~ autorităţilor ...) 2. v. existenţă.
(Dicţionar de sinonime)
PREZENTÁ vb. 1. a (se) recomanda, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui ...) 2. v. exprima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugrăvi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. înfăţişa. 12. a se înfăţişa. (Virusul se ~ sub formă de corpusculi.)
(Dicţionar de sinonime)
PREZENTÁ vb. v. constitui, fi, forma, însemna, reprezenta.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Prezent ≠ absent, viitor, trecut
(Dicţionar de antonime)
Prezenţă ≠ absenţă, lipsă
(Dicţionar de antonime)