preşedinţii dex - definiţie, sinonime, conjugare
PREŞEDÍNTE, -Ă, preşedinţi, -te, s.m. şi f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituţie, o organizaţie de stat, o asociaţie; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată şefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după şedea).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREŞEDINŢÍE s.f. Funcţia şi activitatea de conducere a preşedintelui; perioada de activitate a unui preşedinte; p. ext. sediu unde îşi exercită funcţia un preşedinte şi aparatul administrativ auxiliar din subordinea lui; prezidenţie. – Preşedinte + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREŞEDÍN//TE ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană care stă în fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducător al unei ţări cu formă republicană de guvernământ; şef al statului; prezident. 3) Persoană care prezidează (o adunare, o şedinţă etc.). /<fr. président, lat. praesidens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREŞEDINŢÍ//E f. 1) Funcţie de preşedinte. ♢ Sub ~a având drept preşedinte. 2) Durata de exercitare a acestei funcţii. 3) Sediul preşedintelui. [G.-D. preşedinţiei] /preşedinte + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

preşedínte (preşedínţi), s.m. – Persoană care conduce o instituţie, un organ, o adunare etc.; şef de stat. – Var. prezident. Lat. praesidentem (sec. XIX), var. ca fr. président. – Der. preşidenţie (var. prezidenţie), s.f.; preşidenţial. adj.; prezida, vb., din fr. présider.
(Dicţionarul etimologic român)

PREŞEDÍNTE s.m. şi f. Cel care prezidează o adunare, un tribunal, o societate etc. ♦ Cel care prezidează un examen, susţinerea unei teze etc. ♦ Titlu dat şefului statului în unele republici. [Cf. fr. président, it. presidente < lat. praesidens].
(Dicţionar de neologisme)

PREŞEDINŢÍE s.f. Demnitate de preşedinte; durata exercitării funcţiei de preşedinte; (p. ext.) localul unde lucrează preşedintele. [Var. preşedenţie s.f. / < preşedinte + -ie].
(Dicţionar de neologisme)

PREŞEDÍNTE, -Ă s. m. f. 1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizaţie de masă; prezident. ♢ cel care conduce dezbaterile unei şedinţe, unei comisii etc. 2. şeful statului în unele republici. (după fr. président, lat. praesidens)
(Marele dicţionar de neologisme)

PREŞEDINŢÍE s. f. funcţia de preşedinte; durata acesteia; (p. ext.) localul unde lucrează preşedintele; prezidenţie. (< preşedinte + -ie)
(Marele dicţionar de neologisme)

preşedínte s. m., pl. preşedínţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

preşedinţíe s. f., art. preşedinţía, g.-d. preşedinţíi, art. preşedinţíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PREŞEDÍNTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. şi reg.) prezeş. (~ al unei adunări.)
(Dicţionar de sinonime)

PREŞEDINŢÍE s. (astăzi rar) prezidenţie, (înv.) preşedinţă, prezidenţă, prezidiu. (Adunarea a avut loc sub ~ ...)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre pres prese presed

Cuvinte se termină cu literele: ii tii ntii intii dintii