preţurilor dex - definiţie, sinonime, conjugare

preţurilor

[Sinonime] preţ pretură
PREŢ, preţuri, s.n. 1. Sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziţionarea unui produs sau pentru un serviciu. ♢ (În sintagmele) Preţ cu amănuntul = preţ la care se vând către populaţie bunurile de consum, alimentare şi nealimentare. Preţ de livrare = preţ la nivelul căruia circulă produsele între unităţile producătoare. Preţ de producţie = preţ care înglobează costul produsului şi beneficiul. Preţ al pieţei = preţ care se formează pe piaţă în urma fluctuaţiei cererii şi ofertei. Preţ mondial = preţ al unei mărfi pe piaţa mondială. ♢ Loc. adj. De (mare) preţ = (foarte) valoros, preţios. ♢ Loc. adv. Cu orice preţ = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu nici un preţ = pentru nimic în lume, în nici un caz. Fără (de) preţ = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, nepreţuit. ♢ Expr. A ţine la preţ = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preţ = a încheia o tranzacţie căzând de acord asupra preţului. A (nu) avea preţ = a) a (nu) se vinde cu mulţi bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preţ = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preţ pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ţine mult la ceva. Preţ (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanţă, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primeşte cineva pentru o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ♢ Loc. prep. Cu preţul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanţă, însemnătate. – Lat. pretium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRETÚRĂ, preturi, s.f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituţie în care îşi exercita funcţia un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcţiona acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREŢ ~uri n. 1) Expresie bănească a valorii unei mărfi; suma de bani cu care se poate vinde sau cumpăra ceva. ~ de contract. ~ cu amănuntul. ♢ A avea ~ a) a se vinde uşor; b) a avea valoare. De ~ scump; preţios. Cu orice ~ a) oricât de mult ar costa; b) prin orice mijloace. Cu nici un ~ în nici un caz. ~ (ca) de... cam; aproximativ. 2) Calitate deosebită; merit. ♢ A ajunge la ~ a ajunge să fie apreciat; a căpăta valoare. A pune ~ pe ceva a trata cu consideraţie; a preţui; a aprecia. A şti ~ul a şti ce valorează (cineva sau ceva). /<lat. pretium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRETÚR//Ă ~i f. 1) Instituţie condusă de un pretor. 2) Sediul acestei instituţii. /<lat. praetura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

preţ (préţuri), s.n. – 1. Sumă de bani dată pentru un bun. – 2. Valoare. – 3. Echivalent. Lat. prĕtium (Puşcariu 1377; Candrea-Dens., 1442; REW 6746), cf. it. prezzo, prov. pretz, cat. preu, sp. prez. – Der. preţui, vb. (a valora, a aprecia; a costa); preţuitor, adj. (apreciator, amator de lupte cu tauri); preţuială, s.f. (valoare, estimare); preţălui (var. preţelui), vb. (Mold., a valora, a estima); preţăluitor, s.m. (evaluator, estimator); preţios, adj., din fr. précieux; preţiozitate, s.f. (caracter al preţioaselor din sec. XVII), din fr. préciosité. Miklosich, Slaw. Elem., 41, îl lega pe a preţălui cu sl. prĕcĕniti.
(Dicţionarul etimologic român)

PRETÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Demnitatea şi funcţia de pretor. 2. (În trecut) Serviciul pretorului (3); local unde funcţiona acest serviciu. [< lat. praetura, cf. fr. préture].
(Dicţionar de neologisme)

PRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcţia de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcţia pretorului (3); local unde îşi exercita funcţia. (< lat. praetura, fr. préture)
(Marele dicţionar de neologisme)

preţ s. n., pl. préţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pretúră s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PREŢ s. 1. cost, valoare. (~ al unei mărfi.) 2. v. tarif. 3. v. căutare.
(Dicţionar de sinonime)

PREŢ s. v. importanţă, însemnătate, jertfă, jertfire, plată, răsplată, recompensă, sacrificare, sacrificiu, semnificaţie, sens, tâlc, valoare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Preţdispreţ
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre pret pretu pretur

Cuvinte se termină cu literele: or lor ilor rilor urilor