prici dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRÍCE s.f. 1. (Înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ Loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcţie cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovăţire. – Din sl. pritŭča.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÍCI1, priciuri, s.n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. şi reg.) A se certa. – Din price.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRICI ~uri n. Pat de scânduri pentru mai multe persoane, folosit în unele dormitoare comune. /<germ. Pritsche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

príce s.f. – 1. Cauză, ocazie, pretext. – 2. Litigiu, proces. – 3. Ceartă, gîlceavă. – 4. Opoziţie, contradicţie. Sl. pritĭča „cauză” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov. pritčati se „a se certa”, cr. priča „obstacol”. Rezultatul rom. arată o reducere normală, cf. *potcipoci, şi pritce, s.f. (parabolă), înv., din acelaşi cuvînt sl. Tiktin combate această der., din considerente care par insuficiente. – Der. prici, vb. refl. (a se certa, a se bate); pricelnic, adj. (înv., certăreţ); pricitor, adj. (arţăgos, scandalagiu); pricină, s.f. (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din sl. (bg., sb., slov., rus.) pričina; pricinui (var. pricini), vb. (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; refl., a se certa); pricinaş, s.m. (certăreţ; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor, adj. (care pricinuieşte); pricinuitoare, s.f. (înv., acuzativ); împricina, vb. (a inculpa); împricinat, s.m. (acuzat).
(Dicţionarul etimologic român)

príce s. f., pl. prici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prici s. n., pl. príciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pricí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pricésc, imperf. 3 sg. priceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. priceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prici3, príciuri, s.n. (reg.) 1. scobitură în zidul pivniţei în care se păstrează lucruri; prichici. 2. prispă (la casele ţărăneşti). 3. leaţ bătut în exteriorul casei, pe care se fixează tencuiala.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pricí2, pricésc, vb. IV (reg.) a povesti, a relata.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PRÍCE s. v. acţiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, duşmănie, gâlceavă, învăţătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînţelegere, neplăcere, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pricină, prilej, proces, raţiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)

PRICI adv. v. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai.
(Dicţionar de sinonime)

PRICI s. v. prispă.
(Dicţionar de sinonime)

PRICÍ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, obiecta, răspunde, replica, reproşa, riposta, spune, supăra, zice.
(Dicţionar de sinonime)

PRIC adj. v. bălţat, pătat, pestriţ, tărcat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pri pric

Cuvinte se termină cu literele: ci ici rici