pricinaş

PRICINÁŞ, -Ă, pricinaşi, -e, s.m. şi f., adj.(Pop.) 1. S.m. şi f., adj. (Om) certăreţ. 2. S.m. şi f. Împricinat, inculpat; făptaş, vinovat. – Pricină + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRICINÁŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. pop. 1) Persoană înclinată să caute pricină (ceartă); om gâlcevitor; cârcotaş. 2) v. ÎMPRICINAT. /pricină + suf. ~aş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pricináş s. m., adj. m., pl. pricináşi; f. sg. pricináşă, g.-d. art. pricináşei, pl. pricináşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PRICINÁŞ adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu.
(Dicţionar de sinonime)

PRICINÁŞ s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinuit, pârât.
(Dicţionar de sinonime)