pricini dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ♢ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acţiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînţelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harţă, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ♢ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. şi: pricínă] – Din bg. prična.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÍCIN//Ă ~i f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; cauză; motiv; temei. Care-i ~a? ♢ Fără (nici o) ~ nemotivat; fără îndreptăţire. Din ~ că fiindcă; pentru că; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei acţiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili ~a. ♢ A căuta (cuiva) ~ a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) ~ a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) înv. Acţiune judecătorească; proces. ♢ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situaţie neplăcută; necaz. 5) înv. Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ♢ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. priţina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRÍCINĂ s. 1. v. cauză. 2. v. prilej. 3. v. chestiune.
(Dicţionar de sinonime)

PRÍCINĂ s. v. acţiune, acuzare, acuzaţie, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, epilepsie, gâlceavă, imputare, imputaţie, învinovăţire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînţelegere, obiectiv, proces, reproş, scop, ţel, ţintă, vină, vrajbă, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)

PRICINÍ vb. v. cauza, certa, declanşa, determina, dezlănţui, genera, isca, învrăjbi, judeca, naşte, pricinui, prilejui, produce, provoca, stârni, supăra.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pri pric prici pricin

Cuvinte se termină cu literele: ni ini cini icini ricini