prididi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. şi intranz. (De obicei în construcţii negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleşi pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PRIDID//Í ~ésc tranz. 1) (mai ales în construcţii negative) A reuşi în realizarea unei acţiuni; a dovedi. De abia ~ea. 2) (persoane) A face să fie copleşit; a copleşi; a asalta. ~ cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ♢ A-şi ~ plânsul a-şi stăpâni plânsul. /<sl. pridati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prididí (prididésc, prididít), vb. – 1. (Înv.) A înmîna, a da. – 2. (Înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – Var. înv. pridădi. Sl. prĕdati, imperf. – dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greşit de la podidi.
(Dicţionarul etimologic român)

prididí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pridideáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRIDIDÍ vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)
(Dicţionar de sinonime)

PRIDIDÍ vb. v. bate, birui, copleşi, covârşi, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reţine, stăpâni, subjuga, supune.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pri prid pridi pridid

Cuvinte se termină cu literele: di idi didi ididi rididi