priință dex - definiţie, sinonime, conjugare

priință

[Sinonime]
PRIÍNŢĂ, priinţe, s.f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoinţă, simpatie, prietenie. ♢ Expr. A fi (cuiva) cu priinţă = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ♢ Loc. adj. De (sau cu) priinţă = folositor. – Prii + suf. -inţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRIÍNŢ//Ă ~e f. rar 1) Venit material sau spiritual; câştig; folos; profit. 2) Atitudine priincioasă; bunăvoinţă. /a prii + suf. ~inţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

priínţă s. f., g.-d. art. priínţei; pl. priínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRIÍNŢĂ s. v. amabilitate, bunăvoinţă, cinste, credinţă, devotament, fidelitate, folos, îngăduinţă, înţelegere, mărinimie, milă, necesitate, serviabilitate, serviciu, statornicie, trebuinţă, utilitate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pri prii priin priint

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta iinta riinta