primordiale

PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, iniţial, originar; p. ext. de primă importanţă, principal, esenţial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRIMORDIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie un început; care caracterizează un început; iniţial; începător; primar. Fază ~ă. 2) Care este de primă importanţă; foarte important; principal; cardinal; esenţial; substanţial; fundamental. Problemă ~ă. Factor ~. [Sil. -di-al] /<fr. primordial
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRIMORDIÁL, -Ă adj. 1. Cel mai vechi; iniţial, primar. 2. Care este de primă importanţă, de prim ordin; principal, esenţial. [Pron. -di-al. / < fr. primordial, cf. lat. primordialis].
(Dicţionar de neologisme)

PRIMORDIÁL, -Ă adj. 1. de la început, iniţial, primar, originar. 2. de primă importanţă, de prim ordin; principal, esenţial. (< fr. primordial)
(Marele dicţionar de neologisme)

primordiál adj. m. (sil. -di-al; mf. prim-), pl. primordiáli; f. sg. primordiálă, pl. primordiále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PRIMORDIÁL adj. 1. v. originar. 2. iniţial, originar, prim, primar. (Fondul ~ al caracterului său.) 3. v. esenţial.
(Dicţionar de sinonime)