PRINÓS, prinosuri, s.n. (În antichitate) Dar2 oferit divinităţii; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admiraţie, de recunoştinţă; contribuţie adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRINÓS ~uri n. 1) rel. Dar oferit unei divinităţi; ofrandă; jertfă. 2) rel. Dar oferit unei biserici; ofrandă. 3) Donaţie oferită în semn de veneraţie şi de recunoştinţă; ofrandă; omagiu. 4) fig. Contribuţie la o cauză socială; aport; obol. /<sl. prinosu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prinós (-oáse), s.n. – Ofrandă, tribut, omagiu. – Megl. prenos. Sl. prinosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 292), cf. bg., sb. prinos.
(Dicţionarul etimologic român)
prinós s. n., pl. prinósuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRINÓS s. v. ofrandă.
(Dicţionar de sinonime)
PRINÓS s. v. pomană, praznic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRINÓS ~uri n. 1) rel. Dar oferit unei divinităţi; ofrandă; jertfă. 2) rel. Dar oferit unei biserici; ofrandă. 3) Donaţie oferită în semn de veneraţie şi de recunoştinţă; ofrandă; omagiu. 4) fig. Contribuţie la o cauză socială; aport; obol. /<sl. prinosu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
prinós s. n., pl. prinósuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRINÓS s. v. ofrandă.
(Dicţionar de sinonime)
PRINÓS s. v. pomană, praznic.
(Dicţionar de sinonime)