pristoí (-oésc, -ít), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe sl., pristojati şi prĕstajati (Tiktin). Sec. XVI, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
pristoí1, pristoiésc, vb. IV (înv.) a debarca.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PRISTOÍ vb. v. conteni, înceta, întrerupe, opri.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul etimologic român)
pristoí1, pristoiésc, vb. IV (înv.) a debarca.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PRISTOÍ vb. v. conteni, înceta, întrerupe, opri.
(Dicţionar de sinonime)