privativă

PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipseşte pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRIVATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipseşte pe cineva de ceva. Pedeapsă ~ă de libertate. 2) Care ţine de privaţiune; propriu privaţiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, atribuind cuvântului derivat un sens opus celui de bază. /<fr. privatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRIVATÍV, -Ă adj. Care privează, lipseşte pe cineva de ceva; care arată o privaţiune. ♦ (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea. [Cf. fr. privatif, lat. privativus].
(Dicţionar de neologisme)

PRIVATÍV, -Ă adj. 1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privaţiune. 2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea. (< fr. privatif, lat. privativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

privatív adj. m., pl. privatívi; f. sg. privatívă, pl. privatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)