privință

PRIVÍNŢĂ, privinţe, s.f. 1. (În loc. adv.) Într-o privinţă = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privinţa... = în ceea ce priveşte...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -inţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRIVÍNŢ//Ă ~e f. : În ~a referitor la; în ceea ce priveşte. Într-o ~ dintr-un anumit punct de vedere. În toate ~ele din toate punctele de vedere. În unele ~e cât priveşte unele cazuri. /a privi + suf. ~inţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

privínţă s. f., pl. privínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PRIVÍNŢĂ s. v. privit.
(Dicţionar de sinonime)