priza dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRÍZĂ, prize, s.f. 1. (Tehn.) Dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o reţea electrică prin intermediul unei fişe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ♢ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană şi un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = dispozitiv prin intermediul căruia se realizează o legătură electrică conducătoare directă cu pământul. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcţii prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roţi dinţate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianţi care se fololosesc în construcţii. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr.) A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influenţă (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament. 9. Modul în care este prinsă mingea la handbal, baschet, rugbi etc.; mod în care atleţii ţin suliţa sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare şi proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoriceşti. – Din fr. prise.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRIZÁ1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira tutun pe nas. – Din fr. priser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRIZÁ2, prizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A aprecia, a preţui. – Din fr. priser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÍZ//Ă1 ~e f. 1) Dispozitiv pentru conectarea unui receptor de energie electrică la o sursă de curent. ♢ ~ de pământ a) legătură a unor aparate sau maşini electrice cu pământul; b) instalaţie pentru realizarea acestei legături. 2) Dispozitiv prin care se extrage un fluid dintr-o conductă. 3) fig. Consideraţie sau influenţă de care se bucură cineva. [G.-D. prizei] /<fr. prise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRÍZ//Ă2 ~e f. Mod de a ţine instrumentul de lucru caracteristic pentru un specialist (muzicant, sportiv, medic etc.). ♢ ~ de aterizare totalitate a manevrelor executate de un pilot pentru a lua contact cu pământul. [G.-D. prizei] /<fr. prise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRÍZ//Ă3 ~e f. Cantitate dintr-un medicament prevăzută pentru o singură dată. ♢ ~ de tabac porţie de tabac trasă pe nas dintr-o singură dată. [G.-D. prizei] /<fr. prise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRÍZ//Ă4 ~e f. Proeminenţă a unei stânci de care se poate apuca un alpinist în urcuş. [G.-D. prizei] /<fr. prise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRÍZ//Ă5 ~e f. (în construcţii) Întărire a unui liant hidraulic. [G.-D. prizei] /<fr. prise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PRIZ//Á ~éz tranz. (tabac) A trage pe nas; a aspira pe nas. /<fr. priser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

príză (príze), s.f. – 1. Pradă. – 2. Praf de tutun. – 3. Ştecăr, dispozitiv electric de legătură. – Mr. preză. Fr. prise; mr. din it. presa, cf. ngr. πρέζα. – Der. priza, vb. (a aspira tutun pe nas), din fr. priser.
(Dicţionarul etimologic român)

PRÍZĂ s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legătura între un aparat electric şi reţeaua electrică respectivă. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea în stare solidă a pastei unui liant hidraulic. 3. Priză de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priză = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mică porţie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorală a unui medicament făcută la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenţă pe care un alpinist o foloseşte pentru a escalada o stâncă. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Poziţia mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleţii ţin suliţa sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesă de şah) În priză = ameninţată să fie capturată. 9. Priză directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mişcarea arborelui secundar; b) poziţie a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu. [< fr. prise].
(Dicţionar de neologisme)

PRIZÁ1 vb. I. tr. (Liv.) A aprecia. [< fr. priser].
(Dicţionar de neologisme)

PRIZÁ2 vb. I. tr. A trage praf de tutun pe nas. [< fr. priser].
(Dicţionar de neologisme)

PRÍZĂ s. f. 1. manieră de a prinde adversarul la judo, la katch etc. ♢ poziţie a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleţii ţin suliţa sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. 2. asperitate, proeminenţă pe care un alpinist o foloseşte pentru a escalada o stâncă. 3. navă militară sau comercială capturată de la inamic. 4. stare a unei piese de şah pe care adversarul este în drept să o ia. 5. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mişcarea arborelui secundar; b) poziţie a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu. 6. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizaţie. 7. dispozitiv care permite a branşa un aparat electric la reţeaua electrică respectivă. 8. construcţie hidrotehnică pentru captarea apei. 9. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film. ♢ dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc. 10. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic. 11. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 12. (fig.; fam.) trecere, influenţă, simpatie de care se bucură cineva. 13. cantitate mică de tutun care se prizează1. ♢ doză (mică) dintr-un medicament. (< fr. prise)
(Marele dicţionar de neologisme)

PRIZÁ1 vb. tr. a trage praf de tutun pe nas. (< fr. priser)
(Marele dicţionar de neologisme)

PRIZÁ2 vb. tr. a aprecia, a stima. (< fr. priser)
(Marele dicţionar de neologisme)

a avea priză expr. a avea influenţă; a se bucura de apreciere (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

príză s. f., g.-d. art. prízei; pl. príze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prizá (a trage pe nas, a aprecia) vb., ind. prez. 1 sg. prizéz, 3 sg. şi pl. prizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRÍZĂ s. v. captură, faimă, popularitate, pradă, renume, reputaţie.
(Dicţionar de sinonime)

PRIZÁ vb. a trage, (Mold.) a sfârcâi. (~ tabac.)
(Dicţionar de sinonime)

PRIZÁ vb. v. aprecia, calcula, estima, evalua, intui, înţelege, măsura, preţui, sesiza, socoti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pri priz

Cuvinte se termină cu literele: za iza riza