proașcă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PROÁŞCĂ, proaşte, s.f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care ţâşneşte de undeva şi împroaşcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proaşca (sau proaşcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proşca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROÁŞ//CĂ ~te f. pop. Şuvoi de apă sau de noroi care ţâşneşte de undeva împroşcând. /v. a [îm]proşca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

proáşcă (proáşte), s.f. – 1. Fuituială, praştie. – 2. Ţintă. – 3. Distanţă de la care se trage. – 4. Pompă de incendiu. – Var. proşcă, înv. Sl. *pročĭkati „a ţîşni, a izbucni”, cf. sb. pročka „acţiunea de a împroşca” (Puşcariu, Dacor., III, 681-5). S-a mai crezut în sl. prysnati „a împrăştia” (Cihac, II, 257); în sb. pročkati „a iscodi” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 440); într-un sl. *prokŭ (Tiktin); în bg. prăskalka (Conev 74). – Der. împroşca, vb. (a arunca, a azvîrli; a ţîşni, a ieşi; a stropi, a împrăştia; a spumega), var. înv. împrocica, cf. rus. pročikatĭ „a se deschide un abces”; împroşcătură, s.f. (aruncare; lansare; stropire).
(Dicţionarul etimologic român)

proáşcă s. f., pl. proáşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PROÁŞCĂ s. v. praştie, puşcoci, stropitoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro proa proas proasc

Cuvinte se termină cu literele: ca sca asca oasca roasca