probant
[Sinonime]
PROBÁNT, -Ă, probanţi, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedeşte, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROBÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care probează; care constituie o probă. Argument ~. /<fr. probant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PROBÁNT, -Ă adj. Care probează; doveditor. [Cf. fr. probant].
(Dicţionar de neologisme)
PROBÁNT, -Ă adj. care certifică; doveditor, concludent. (< fr. probant)
(Marele dicţionar de neologisme)
probánt adj. m., pl. probánţi; f. sg. probántă, pl. probánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROBÁNT adj. v. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, puternic, serios, solid, tare, temeinic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Probant ≠ improbant
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROBÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care probează; care constituie o probă. Argument ~. /<fr. probant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PROBÁNT, -Ă adj. care certifică; doveditor, concludent. (< fr. probant)
(Marele dicţionar de neologisme)
probánt adj. m., pl. probánţi; f. sg. probántă, pl. probánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROBÁNT adj. v. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, puternic, serios, solid, tare, temeinic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Probant ≠ improbant
(Dicţionar de antonime)