PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăţi) Care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii. 3. S.f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la acelaşi subiect; tematică. – Din fr. problématique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROBLEMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care constituie o problemă. 2) şi adverbial Care pare puţin probabil; cu existenţă sau reuşită dubioasă; îndoielnic; nesigur. /<fr. problématique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PROBLEMÁTI//CĂ ~ci f. Şir de probleme ce ţin de acelaşi subiect. /<fr. problématique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PROBLEMÁTIC, -Ă adj. 1. Despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♦ (Log.; despre judecăţi) Care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii. 2. Care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. [Cf. fr. problématique].
(Dicţionar de neologisme)
PROBLEMÁTICĂ s.f. Ansamblu de probleme cu privire la acelaşi subiect, domeniu etc. [Cf. fr. problématique].
(Dicţionar de neologisme)
PROBLEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♢ (log.; despre judecăţi) care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii. 2. care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. 3. referitor la probleme. II. s. f. ansamblu de probleme cu privire la acelaşi subiect, domeniu etc.; tematică. (< fr. problématique)
(Marele dicţionar de neologisme)
problemátic adj. m. (sil. -ble-), pl. problemátici; f. sg. problemátică, pl. problemátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
problemátică s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. problemáticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROBLEMÁTIC adj. v. nesigur.
(Dicţionar de sinonime)
PROBLEMÁTIC adj. v. dubios, suspect.
(Dicţionar de sinonime)
PROBLEMÁTICĂ s. tematică. (O ~ variată.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Problematic ≠ sigur
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROBLEMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care constituie o problemă. 2) şi adverbial Care pare puţin probabil; cu existenţă sau reuşită dubioasă; îndoielnic; nesigur. /<fr. problématique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PROBLEMÁTIC, -Ă adj. 1. Despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♦ (Log.; despre judecăţi) Care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii. 2. Care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. [Cf. fr. problématique].
(Dicţionar de neologisme)
PROBLEMÁTICĂ s.f. Ansamblu de probleme cu privire la acelaşi subiect, domeniu etc. [Cf. fr. problématique].
(Dicţionar de neologisme)
PROBLEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♢ (log.; despre judecăţi) care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii. 2. care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. 3. referitor la probleme. II. s. f. ansamblu de probleme cu privire la acelaşi subiect, domeniu etc.; tematică. (< fr. problématique)
(Marele dicţionar de neologisme)
problemátic adj. m. (sil. -ble-), pl. problemátici; f. sg. problemátică, pl. problemátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
problemátică s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. problemáticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROBLEMÁTIC adj. v. nesigur.
(Dicţionar de sinonime)
PROBLEMÁTIC adj. v. dubios, suspect.
(Dicţionar de sinonime)
PROBLEMÁTICĂ s. tematică. (O ~ variată.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Problematic ≠ sigur
(Dicţionar de antonime)