probozi

PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. şi fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de ruşine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PROBOZ//Í ~ésc tranz. înv. pop. (persoane) A trata cu observaţii moralizatoare; a dojeni; a mustra; a moraliza. /<sl. proobraziti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

probozí (probozésc, probozít), vb. – A certa, a mustra, a dojeni. Var. (îm)probozi, pobrozi, probăzi, pobrăzi. Sl., cf. sb. preobrazati „a reforma, a transforma”; după Tiktin din sl. poobrazati „a reprezenta”. În Mod., rar. – Der. probozeală, s.f. (mustrare, dojană); probăzitură, s.f. (insultă).
(Dicţionarul etimologic român)

probozí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. probozeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

probozí, probozésc, vb. IV 1. (înv., reg. şi fam.) a certa, a dojeni, a mustra; a face de ruşine; a ocărî. 2. (refl.; despre frunze, iarbă, vegetaţie) a începe să se ofilească, să se veştejească, să se îngălbenească. 3. (refl.) a se întrista; a se ruşina.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PROBOZÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, îngălbeni, moraliza, mustra, ofili, păli, trece, usca, veşteji.
(Dicţionar de sinonime)