procidență dex - definiţie, sinonime, conjugare

procidență

PROCIDÉNŢĂ, procidenţe, s.f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părţi mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROCIDÉNŢĂ s.f. (Med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea].
(Dicţionar de neologisme)

PROCIDÉNŢĂ s. f. (med.) ieşire spre exterior a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ. (< fr. procidence)
(Marele dicţionar de neologisme)

procidénţă s. f., g.-d. art. procidénţei; pl. procidénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro proc proci procid

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta identa