proclamator

PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care face o proclamaţie, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care face, dă o proclamaţie; proclamativ. [Cf. it. proclamatore].
(Dicţionar de neologisme)

PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamaţie. (< fr. proclamateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

proclamatór s. m., adj. m., pl. proclamatóri; f. sg. şi pl. proclamatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)