procliză dex - definiţie, sinonime, conjugare

procliză

PROCLÍZĂ, proclize, s.f. (Gram.) Aşezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROCLÍZ//Ă ~e f. gram. (în opoziţie cu encliză) Fenomen care constă în alipirea unui element neaccentuat la începutul cuvântului accentuat (formând cu acesta corp fonetic comun). /<fr. proclise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROCLÍZĂ s.f. (op. e n c l i z ă) Aşezare a unui cuvânt sau a unei particule în poziţie proclitică. [< fr. proclise, cf. gr. proklisis].
(Dicţionar de neologisme)

PROCLÍZĂ s. f. aşezare a unui cuvânt, a unei particule etc. în poziţie proclitică; antepunere. (< fr. proclise)
(Marele dicţionar de neologisme)

proclíză s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. proclízei; pl. proclíze
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro proc procl procli

Cuvinte se termină cu literele: za iza liza cliza ocliza