producţia
[Sinonime]
PRODÚCŢIE, producţii, s.f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenţei şi dezvoltării societăţii, în cursul căruia oamenii transformă sau modifică obiectele din natură potrivit trebuinţelor lor. ♢ Producţie de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de diferiţi producători independenţi, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecţionarea unui produs oarecare, astfel încât pentru satisfacerea nevoilor sociale este necesară vânzarea-cumpărarea de produse pe piaţă. Producţie marfă = producţie (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naţionale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producţie netă = valoarea producţiei marfă minus cheltuielile de producţie. 2. Totalitatea produselor (1) obţinute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activităţii sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, ştiinţifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârşitul unui an şcolar în institutele de artă teatrală şi cinematografică, în şcolile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producţiúne s.f.] – Din fr. production.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRODÚCŢI//E ~i f. 1) A PRODUCE. 2) Proces de creare a bunurilor materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii. ~ de mărfuri. ♢ ~ globală volumul total, în expresie bănească, al producţiei fabricate de anumite ramuri ale economiei sau de o întreprindere într-o perioadă de timp (lună, an etc.). Unelte de ~ mijloace de muncă folosite în procesul de creare a bunurilor materiale. 3) Totalitate a celor obţinute în procesul de muncă (fizică sau intelectuală). ~ ştiinţifică. ~a industriei uşoare. [G.-D. producţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. production
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRODÚCŢIE s.f. 1. Activitatea socială în care oamenii, reciproc legaţi prin raporturi economice, produc bunuri materiale necesare pentru existenţa societăţii. 2. Totalitatea produselor obţinute în procesul muncii într-o perioadă de timp şi într-un anumit sector. 3. Lucrare, creaţie, operă (literară, de artă sau de ştiinţă). 4. Manifestare artistică organizată la sfârşitul unui an şcolar. [Gen. -iei, var. producţiune s.f. / cf. fr. production, it. produzione].
(Dicţionar de neologisme)
PRODÚCŢIE s. f. 1. activitate socială în care oamenii, reciproc legaţi prin raporturi economice, produc bunuri materiale. ♢ compartiment într-o întreprindere care se ocupă de aspectele organizatorice, economice şi administrative ale producţiei (1). 2. rezultatul producţiei (1); totalitatea produselor obţinute în procesul muncii într-o perioadă de timp şi într-un anumit sector. 3. lucrare, creaţie, operă. ♢ creare a unui film; realizarea lui materială; filmul însuşi. 4. manifestare artistică organizată la sfârşitul unui an şcolar. (< fr. production)
(Marele dicţionar de neologisme)
prodúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. prodúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prodúcţiei; pl. prodúcţii, art. prodúcţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRODÚCŢIE s. 1. fabricare, fabricaţie. (Procesul de ~.) 2. câmpul muncii. (A intrat în ~.) 3. v. operă.
(Dicţionar de sinonime)
PRODÚCŢIE s. v. producere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRODÚCŢI//E ~i f. 1) A PRODUCE. 2) Proces de creare a bunurilor materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii. ~ de mărfuri. ♢ ~ globală volumul total, în expresie bănească, al producţiei fabricate de anumite ramuri ale economiei sau de o întreprindere într-o perioadă de timp (lună, an etc.). Unelte de ~ mijloace de muncă folosite în procesul de creare a bunurilor materiale. 3) Totalitate a celor obţinute în procesul de muncă (fizică sau intelectuală). ~ ştiinţifică. ~a industriei uşoare. [G.-D. producţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. production
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PRODÚCŢIE s. f. 1. activitate socială în care oamenii, reciproc legaţi prin raporturi economice, produc bunuri materiale. ♢ compartiment într-o întreprindere care se ocupă de aspectele organizatorice, economice şi administrative ale producţiei (1). 2. rezultatul producţiei (1); totalitatea produselor obţinute în procesul muncii într-o perioadă de timp şi într-un anumit sector. 3. lucrare, creaţie, operă. ♢ creare a unui film; realizarea lui materială; filmul însuşi. 4. manifestare artistică organizată la sfârşitul unui an şcolar. (< fr. production)
(Marele dicţionar de neologisme)
prodúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. prodúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prodúcţiei; pl. prodúcţii, art. prodúcţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRODÚCŢIE s. 1. fabricare, fabricaţie. (Procesul de ~.) 2. câmpul muncii. (A intrat în ~.) 3. v. operă.
(Dicţionar de sinonime)
PRODÚCŢIE s. v. producere.
(Dicţionar de sinonime)