proeminență dex - definiţie, sinonime, conjugare
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenţi, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acţiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calităţi; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROEMINÉNŢĂ, proeminenţe, s.f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieşitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROEMINÉN//T ~tă (~ţi,~te) 1) Care depăşeşte limitele obişnuite evidenţiindu-se. Nas ~. 2) (despre persoane) Care se distinge prin calităţi deosebite; ieşit din comun prin aptitudini. /<fr. proéminent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROEMINÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter proeminent. 2) Parte proeminentă; ridicătură; protuberanţă; convexitate. /<fr. proéminence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROEMINÉNT, -Ă adj. Ieşit în afară, în relief. ♦ (Despre oameni) Ieşit din comun (prin calităţile sale); excepţional. [Pron. pro-e-. / < fr. proéminent, cf. lat. proeminens].
(Dicţionar de neologisme)

PROEMINÉNŢĂ s.f. Faptul de a fi proeminent. ♦ (Concr.) Ieşitură (în relief), ridicătură. [Pron. pro-e-. / cf. fr. proéminence].
(Dicţionar de neologisme)

PROEMINÉNT, -Ă adj. ieşit în afară, în relief. ♢ (despre oameni) ieşit din comun; remarcabil. (< fr. proéminent, lat. proeminens, germ. proeminent)
(Marele dicţionar de neologisme)

PROEMINÉNŢĂ s. f. faptul de a fi proeminent. ♢ ieşitură (în relief), ridicătură. (< fr. proéminence)
(Marele dicţionar de neologisme)

proeminént adj. → eminent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

proeminénţă s. f., g.-d. art. proeminénţei; (părţi proeminente) pl. proeminénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PROEMINÉNT adj. 1. v. ieşit. (Parte ~ a unui obiect.) 2. boltit, bombat, (rar) scos. (O frunte ~.) 3. accentuat, pronunţat, puternic. (Maxilare ~; bărbie ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PROEMINÉNT adj. v. important, însemnat, marcant, remarcabil.
(Dicţionar de sinonime)

PROEMINÉNŢĂ s. 1. v. ieşitură. 2. v. protuberanţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro proe proem proemi

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta inenta