proforma
PRO FÓRMA loc. adv. de formă. (< lat. pro forma)
(Marele dicţionar de neologisme)
PROFÓRMA adj. invar., PROFÓRMĂ, proforme, s.f. (Ec.) Factură proforma sau (substantivat) proformă = 1. Copia unei facturi finale, expediată clientului în avans. 2. Factură „de formă”, utilizată la exportul unor mărfuri fără plată, cu valoarea utilizată doar pentru calcularea taxelor vamale. – Din fr., engl. proforma.
(Alte dicţionare)
(Marele dicţionar de neologisme)
PROFÓRMA adj. invar., PROFÓRMĂ, proforme, s.f. (Ec.) Factură proforma sau (substantivat) proformă = 1. Copia unei facturi finale, expediată clientului în avans. 2. Factură „de formă”, utilizată la exportul unor mărfuri fără plată, cu valoarea utilizată doar pentru calcularea taxelor vamale. – Din fr., engl. proforma.
(Alte dicţionare)