proiectil

PROIECTÍL, proiectile, s.n. Corp metalic exploziv aruncat în spaţiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ţinte, pentru a o distruge. ♢ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obişnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROIECTÍL ~e n. Corp metalic exploziv care se lansează dintr-o armă de foc asupra unei ţinte pentru a o distruge. /<fr. projectile
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROIECTÍL s.n. 1. Orice corp greu care poate fi aruncat în spaţiu cu o forţă oarecare. 2. Corp azvârlit de o armă; glonţ, ghiulea, obuz etc. [Cf. fr. projectile, lat. proiectus].
(Dicţionar de neologisme)

PROIECTÍL s. n. 1. orice corp greu care poate fi aruncat cu forţă în spaţiu. 2. corp metalic exploziv azvârlit de o armă; glonţ, obuz etc. (după fr. projectile)
(Marele dicţionar de neologisme)

proiectíl-rachétă s. n. (sil. -iec-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

proiectíl s. n. (sil. -iec-), pl. proiectíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PROIECTÍL s. (pop.) plumb.
(Dicţionar de sinonime)