proiectil
[Sinonime]
PROIECTÍL, proiectile, s.n. Corp metalic exploziv aruncat în spaţiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ţinte, pentru a o distruge. ♢ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obişnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROIECTÍL ~e n. Corp metalic exploziv care se lansează dintr-o armă de foc asupra unei ţinte pentru a o distruge. /<fr. projectile
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PROIECTÍL s.n. 1. Orice corp greu care poate fi aruncat în spaţiu cu o forţă oarecare. 2. Corp azvârlit de o armă; glonţ, ghiulea, obuz etc. [Cf. fr. projectile, lat. proiectus].
(Dicţionar de neologisme)
PROIECTÍL s. n. 1. orice corp greu care poate fi aruncat cu forţă în spaţiu. 2. corp metalic exploziv azvârlit de o armă; glonţ, obuz etc. (după fr. projectile)
(Marele dicţionar de neologisme)
proiectíl-rachétă s. n. (sil. -iec-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
proiectíl s. n. (sil. -iec-), pl. proiectíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROIECTÍL s. (pop.) plumb.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROIECTÍL ~e n. Corp metalic exploziv care se lansează dintr-o armă de foc asupra unei ţinte pentru a o distruge. /<fr. projectile
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PROIECTÍL s. n. 1. orice corp greu care poate fi aruncat cu forţă în spaţiu. 2. corp metalic exploziv azvârlit de o armă; glonţ, obuz etc. (după fr. projectile)
(Marele dicţionar de neologisme)
proiectíl-rachétă s. n. (sil. -iec-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
proiectíl s. n. (sil. -iec-), pl. proiectíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROIECTÍL s. (pop.) plumb.
(Dicţionar de sinonime)