proisul

PRÓIS s.m. (Înv. şi reg., în expr.) De prois (sau din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie, din proprie iniţiativă.
(Dicţionarul limbii române moderne)

PRÓISUL s.m. art. v. PROIS. [DLRM]
(Alte dicţionare)

Cuvinte care încep cu literele: pr pro proi prois proisu

Cuvinte se termină cu literele: ul sul isul oisul roisul