pronunciament
PRONUNCIAMÉNT, pronunciamente, s.n. 1. Acţiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declaraţie, manifest, acţiune prin care este exprimat protestul faţă de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-, var. (după alte surse) pronunciamento] – Din it., fr. pronunciamiento.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRONUNCIAMÉNT s. n. 1. lovitură de stat organizată de militari în ţările Americii Latine; puci militar. 2. declaraţie, manifest, acţiune prin care este exprimat protestul faţă de un sistem (politic). (< it., fr. pronunciamento)
(Marele dicţionar de neologisme)
pronunciamént s. n., pl. pronunciaménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRONUNCIAMÉNT s. n. 1. lovitură de stat organizată de militari în ţările Americii Latine; puci militar. 2. declaraţie, manifest, acţiune prin care este exprimat protestul faţă de un sistem (politic). (< it., fr. pronunciamento)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)