proptirea

PROPTÍRE, proptiri, s.f. Acţiunea de a (se) propti şi rezultatul ei. – V. propti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

proptíre s. f., g.-d. art. proptírii; pl. proptíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
PROPTÍRE s. v. susţinere.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: pr pro prop propt propti

Cuvinte se termină cu literele: ea rea irea tirea ptirea