propunere dex - definiţie, sinonime, conjugare
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluţie, un proiect etc. discuţiei şi aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. şi refl. A-şi manifesta intenţiaînfăptuiască ceva; a (se) hotărî. 4. Refl. pas. (Înv.) A preda o materie într-o instituţie de învăţământ. [Prez. ind. şi: (pop.) propúi] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROPÚNERE, propuneri, s.f. Acţiunea de a(-şi) propune şi rezultatul ei. – V. propune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PROPÚNE propún tranz. 1) (acţiuni, activităţi etc.) A face cunoscut printr-un sfat (sau dispoziţie); a recomanda. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare şi aprobare; a înainta; a recomanda. 3) A pune la dispoziţie (în semn de atenţie, respect, bunăvoinţă); a oferi; a da. /<lat. proponere, fr. proposer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROPÚNER//E ~i f. 1) v. A PROPUNE. 2) Enunţ prin care se propune ceva. /v. a propune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROPÚNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare. 2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcţie, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva. 3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-şi fixa un ţel. [P.i. propún, conj. -pună. / După lat. proponere, fr. proposer].
(Dicţionar de neologisme)

PROPÚNERE s.f. Acţiunea de a propune şi rezultatul ei; recomandare. [< propune].
(Dicţionar de neologisme)

PROPÚNE vb. I. tr. 1. a supune discuţiei, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcţie, o misiune. ♢ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-şi) fixa un ţel. (< lat. proponere, după fr. proposer)
(Marele dicţionar de neologisme)

propúne vb. → pune
(Dicţionar ortografic al limbii române)

propúnere s. f. → punere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PROPÚNE vb. 1. a recomanda, (înv. şi reg.) a prepune. (Îl ~ pentru avansare.) 2. v. preconiza. 3. v. intenţiona.
(Dicţionar de sinonime)

PROPÚNE vb. v. invoca, oferi, preda, pretexta.
(Dicţionar de sinonime)

PROPÚNERE s. 1. recomandare, recomandaţie. (~ de avansare.) 2. v. preconizare. 3. (livr.) propoziţie, (înv.) predlojenie, problemă. (O ~ judicioasă.)
(Dicţionar de sinonime)

PROPÚNERE s. v. curs, predare, prelegere, propoziţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro prop propu propun

Cuvinte se termină cu literele: re ere nere unere punere