propunere

PROPÚNERE, propuneri, s.f. Acţiunea de a(-şi) propune şi rezultatul ei. – V. propune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROPÚNER//E ~i f. 1) v. A PROPUNE. 2) Enunţ prin care se propune ceva. /v. a propune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROPÚNERE s.f. Acţiunea de a propune şi rezultatul ei; recomandare. [< propune].
(Dicţionar de neologisme)

propúnere s. f. → punere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PROPÚNERE s. 1. recomandare, recomandaţie. (~ de avansare.) 2. v. preconizare. 3. (livr.) propoziţie, (înv.) predlojenie, problemă. (O ~ judicioasă.)
(Dicţionar de sinonime)

PROPÚNERE s. v. curs, predare, prelegere, propoziţie.
(Dicţionar de sinonime)