prospicia
[Conjugare]
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
(Dicţionar de neologisme)
PROSPICIÁ vb. intr. a vedea înainte, a prevedea. (< lat. prospicere)
(Marele dicţionar de neologisme)
prospiciá vb., ind. prez. 1 sg. prospiciéz, 3 sg. şi pl. prospiciáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PROSPICIÁ vb. intr. a vedea înainte, a prevedea. (< lat. prospicere)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)