prostire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-şi pierde puterea de gândire, inteligenţa, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenţii; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face să-şi piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-şi pierde din calităţi, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înşela. – Din prost.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerşi. – Din sl. prostiti „a ierta”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROSTÍRE1, prostiri, s.f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROSTÍRE2, prostiri, s.f. (Reg.) Cearşaf. – Din ucr. prostyralo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PROST//Í ~ésc tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înşelând). /Din prost
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PROST//Í mă ~ésc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligenţa; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prost
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prostíre (prostíri), s.f. – (Mold.) Cearşaf. Rut. prostyra, sb. prostirač, din sl. prostirati „a întinde” (Cihac, II, 206). La aceeaşi familie pare să aparţină prostovol, s.n. (Olt., unealtă de pescar), a cărui der. nu este clară, cf. sb. prostrica (Candrea), sb. pristor „plasă”. (Tiktin, urmat de Scriban, îl pune în legătură cu sb. strovaliti „a doborî”). Cf. rostogol.
(Dicţionarul etimologic român)

prostí (a deveni prost, a cerşi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prosteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prostíre (faptul de a prosti, cearşaf) s. f., g.-d. art. prostírii; (cearşafuri) pl. prostíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. şi Olt.) a (se) tonti. (Viaţa pe care o duce l-a ~ de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înşela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.)
(Dicţionar de sinonime)

PROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerşi, demisiona, milogi.
(Dicţionar de sinonime)

PROSTÍRE s. 1. îndobitocire, tâmpire. (~ cuiva prin viaţa pe care o duce.) 2. v. înşelare. 3. degradare. (~ calităţii unei mărfi.)
(Dicţionar de sinonime)

PROSTÍRE s. v. abdicare, cearşaf, cergă, cuvertură, demisie, învelitoare, pătură, velinţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro pros prost prosti

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire stire ostire