proteinelor

PROTEÍNĂ, proteine, s.f. Substanţă organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componenţa protoplasmei celulelor animale şi vegetale, îndeplinind în organism funcţii variate fundamentale. – Din fr. protéine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROTEÍN//Ă ~e f. Substanţă organică complexă care constituie unul din principalii componenţi ai tuturor organismelor vii. /<fr. protéine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROTEÍNĂ s.f. Substanţă organică cu greutate moleculară foarte mare, indispensabilă în alimentaţie. [< fr. protéine].
(Dicţionar de neologisme)

PROTEÍNĂ s. f. substanţă organică azotată, cu rol important în celula vie, alcătuită prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi. (< fr. protéine)
(Marele dicţionar de neologisme)

proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PROTEINĂ CONJUGÁTĂ s. v. proteidă.
(Dicţionar de sinonime)