protuberanță dex - definiţie, sinonime, conjugare
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanţi, -te, adj. Care constituie o protuberanţă. – Din fr. protubérant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROTUBERÁNŢĂ, protuberanţe, s.f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieşită în relief; proeminenţă, ieşitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROTUBERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care formează o protuberanţă. Frunte ~tă. /<fr. protubérant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROTUBERÁNŢ//Ă ~e f. 1) Parte proeminentă; ridicătură; proeminenţă; convexitate. 2) astr. Nor de gaz incandescent care se formează pe marginea discului solar. /<fr. protubérance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROTUBERÁNT, -Ă adj. Care formează o protuberanţă. [< fr. protubérant, cf. lat. protuberans].
(Dicţionar de neologisme)

PROTUBERÁNŢĂ s.f. Ieşitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminenţă. ♢ (Anat.) Protuberanţă inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali şi cerebel. ♦ (la pl.) Proeminenţe de culoare roşie pe suprafaţa Soarelui, formate din mase uriaşe de gaze incandescente care ating înălţimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia].
(Dicţionar de neologisme)

PROTUBERÁNT, -Ă adj. care formează o protuberanţă; proeminent. (< fr. protubérant, lat. protuberans)
(Marele dicţionar de neologisme)

PROTUBERÁNŢĂ s. f. 1. ieşitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură. o (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali şi cerebel. 2. (pl.) proeminenţe roşii, ca nişte limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriaşe de gaze incandescente. (< fr. protubérance, lat. protuberantia)
(Marele dicţionar de neologisme)

protuberánt adj. m., pl. protuberánţi; f. sg. protuberántă, pl. protuberánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

protuberánţă s. f., g.-d. art. protuberánţei; pl. protuberánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PROTUBERÁNŢĂ s. 1. proeminenţă, (pop.) bulbu-cătură. (~ anatomică.) 2. v. ieşitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro prot protu protub

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ranta eranta