proveniență dex - definiţie, sinonime, conjugare

proveniență

[Sinonime]
PROVENIÉNŢĂ, provenienţe, s.f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârşie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínţă s.f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROVENIÉNŢ//Ă ~e f. Aparenţă socială sau etnică; obârşie; origine; ascendenţă; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROVENIÉNŢĂ s.f. Origine, obârşie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].
(Dicţionar de neologisme)

PROVENIÉNŢĂ s. f. origine, obârşie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
(Marele dicţionar de neologisme)

proveniénţă s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. proveniénţei; pl. proveniénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PROVENIÉNŢĂ s. 1. v. origine. 2. naştere, obârşie, origine, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin ~.) 3. apartenenţă. (Care este ~ acestui utilaj?)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro prov prove proven

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta ienta nienta