proxim

PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. (Livr.) Cel mai apropiat (în timp sau în spaţiu). ♢ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiţii, cel mai apropiat ca sens de noţiunea de definit. – Din lat. proximus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÓXIM ~ă (~i, ~e) Care se caracterizează prin apropiere maximă; cel mai apropiat în timp şi spaţiu. ♢ Gen ~ cuvânt iniţial în cadrul unei definiţii care determină sfera de care ţine obiectul definit. /<lat. proximus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRÓXIM, -Ă adj. Cel mai apropiat, foarte apropiat (în timp şi în spaţiu). ♦ Gen proxim = primul termen al unei definiţii, care se referă la noţiunea în sfera căreia intră obiectul definit. [< lat. proximus].
(Dicţionar de neologisme)

PRÓXIM, -Ă adj. cel mai apropiat (în timp şi spaţiu). o gen ~ = primul termen al unei definiţii, care se referă la noţiunea în sfera căreia intră obiectul definit. (< lat. proximus)
(Marele dicţionar de neologisme)

próxim adj. m., pl. próximi; f. sg. próximă, pl. próxime
(Dicţionar ortografic al limbii române)