pruncă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRUNC, prunci, s.m. 1. (Înv. şi pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viaţă. 2. (Înv. şi reg.) Copil în raport cu părinţii săi; fiu. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÚNCĂ, prunce, s.f. (Înv. şi reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Prunc + suf. -ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRUN//C ~ci m. pop. Copil în primele luni de viaţă. /Probabil lat. puerunculus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prunc (prúnci), s.m. – Copil mic. Origine incertă. Pare să ducă spre un sl. *prątče, dim. al lui prątŭ „nuieluşă”, cf. bg. prăčica, prăčka, sb. prut(ka) „nuia”. În acest caz, rezultatul iniţial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit după pl. Pentru semantism, cf. mlădiţă, vlăstar, sp. vástago. Celelalte explicaţii nu sînt convingătoare: din mag. poronty „cuibar” ‹ sl. porodŭ „naştere” (Cihac, II, 522; Tiktin); din lat. privignus (Philippide, Principii, 148); din lat. *puerunculus redus la *pueruncus (Puşcariu, Dscor., I, 602; Drăganu, Dacor., VI, 260; REW 6808a; cf. contra Rosetti, I, 161), a cărui der. şi scurtare par la fel de improbabile); din sl. prąka (Conev 59); din lat. proventus (Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)

prunc s. m., pl. prunci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prúncă s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRUNC s. v. sugar.
(Dicţionar de sinonime)

PRUNC s. v. băiat, copil, fecior, flăcău, tânăr.
(Dicţionar de sinonime)

BOII-PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur.
(Dicţionar de sinonime)

PRÚNCĂ s. v. copilă, fată, fiică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pru prun prunc

Cuvinte se termină cu literele: ca nca unca runca