prădători

PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s.m. şi f. 1. (Rar) Persoană care pradă, care jefuieşte; jefuitor; hoţ. 2. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. – Prăda + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRĂDĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care pradă; jefuitor. /a prăda + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prădătór s. m., pl. prădătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PRĂDĂTÓR adj., s. v. cheltuitor, înrobitor, risipitor, robitor.
(Dicţionar de sinonime)

PRĂDĂTÓR s. jefuitor, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaş, (Mold.) jăcaş, (înv.) pleşcaş, pleşcuitor, prădaş. (Un ~ nemilos.)
(Dicţionar de sinonime)

PRĂDĂTÓR s. v. hoţ, pungaş.
(Dicţionar de sinonime)