prăjinile
[Sinonime]
PRĂJÍNĂ, prăjini, s.f. 1. Bucată de lemn lungă şi subţire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susţine ceva. ♢ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paşte (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (şi slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuinţări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălţime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu circa 180-210 metri pătraţi. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi şi suprafeţe. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRĂJÍN//Ă ~i f. 1) Băţ lung şi subţire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect înalt. ♢ A scoate pe cineva în ~ (sau în proţap) a destăinui în public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte înfumurat. 2) fig. Persoană (foarte) înaltă şi subţire. 3) sport Bară lungă de bambus sau de alt material (elastic), întrebuinţat drept suport la proba de sărituri în înălţime. 4) Probă sportivă executată cu astfel de bară. 5) Veche unitate de măsură pentru lungimi (egală cu aproximativ 7 m). ♢ ~ fălcească veche unitate de măsură pentru suprafeţe (egală cu aproximativ 180 m2). [G.-D. prăjinii] /<bulg. prăjina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prăjínă (prăjíni), s.f. – 1. Par, bîrnă. – 2. Măsură de lungime, valora 5,899 m în Munt. şi 6,69 m în Mold. – 3. Lungan, sperietoare. Bg. prăžina, păržina (Cihac, II, 286; Tiktin; Conev 50 şi 66). Rut. prážina pare să provină din rom. (Cnadrea, Elemente, 404). – Der. prăştină, s.f. (Mold., prăjină), probabil prin contaminare cu prăştilă.
(Dicţionarul etimologic român)
prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRĂJÍNĂ s. 1. v. par. 2. v. băţ. 3. opintitor. (~ la o barcă.) 4. (pop.) proptea, (Mold.) crăcană. (~ de rufe.) 5. (reg.) lumânare, prăştină. (~ la cumpăna fântânii.) 6. (reg.) bucată. (Vechea unitate de măsură agrară numită ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PRĂJÍNĂ s. v. coardă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRĂJÍN//Ă ~i f. 1) Băţ lung şi subţire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect înalt. ♢ A scoate pe cineva în ~ (sau în proţap) a destăinui în public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte înfumurat. 2) fig. Persoană (foarte) înaltă şi subţire. 3) sport Bară lungă de bambus sau de alt material (elastic), întrebuinţat drept suport la proba de sărituri în înălţime. 4) Probă sportivă executată cu astfel de bară. 5) Veche unitate de măsură pentru lungimi (egală cu aproximativ 7 m). ♢ ~ fălcească veche unitate de măsură pentru suprafeţe (egală cu aproximativ 180 m2). [G.-D. prăjinii] /<bulg. prăjina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRĂJÍNĂ s. 1. v. par. 2. v. băţ. 3. opintitor. (~ la o barcă.) 4. (pop.) proptea, (Mold.) crăcană. (~ de rufe.) 5. (reg.) lumânare, prăştină. (~ la cumpăna fântânii.) 6. (reg.) bucată. (Vechea unitate de măsură agrară numită ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PRĂJÍNĂ s. v. coardă.
(Dicţionar de sinonime)