psihotonic
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s.n. (Medicament, substanţă) care are o acţiune stimulentă asupra funcţiilor psihice. – Din fr. psychotonique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PSIHOTÓNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care stimulează activitatea funcţiilor psihice. /<fr. psychotonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are acţiune stimulatoare asupra psihicului. [< fr. psychotonique].
(Dicţionar de neologisme)
PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu acţiune stimulatoare asupra psihicului. (< fr. psychotonique)
(Marele dicţionar de neologisme)
psihotónic adj. m. tonic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
psihotónic s. n., pl. psihotónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PSIHOTÓNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care stimulează activitatea funcţiilor psihice. /<fr. psychotonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu acţiune stimulatoare asupra psihicului. (< fr. psychotonique)
(Marele dicţionar de neologisme)
psihotónic adj. m. tonic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
psihotónic s. n., pl. psihotónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)