pușca dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÚŞCĂ, puşti, s.f. 1. Armă de foc portativă şi individuală cu patul de lemn şi cu ţeava lungă. ♢ Puşcă-mitralieră = puşcă la care încărcarea şi descărcarea se execută automat. Puşcă de soc = puşcoci. ♢ Expr. (Adverbial) Gol puşcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) puşcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (şi de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Puşca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. puşka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PUŞCÁ, puşc, vb. I. Tranz. şi intranz. (Înv. şi pop.) A împuşca. ♦ Intranz. A produce sfărâmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv. – Din puşcă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÚŞCĂ puşti f. 1) mil. Armă de foc individuală, cu ţeava lungă şi cu patul de lemn. ♢ ~ antitanc puşcă de calibru mare, folosită contra tancurilor. ~-mitralieră puşcă la care încărcarea şi tragerea se fac în mod automat. Gol ~ (sau pistol) v. PISTOL. A trece (sau a se duce) ~ a trece (sau a se duce) cu mare viteză. 2) înv. Armă de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie întinsă. [G.-D. puştii] /<ung. puska
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

púşcă (púşti), s.f. – 1. (Înv.) Tun. – 2. Armă. – 3. Fuituială. – 4. (Înv.) Pompă de incendiu. Sl. pušĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Fremdw., 120; Conev 122); cf. alb. puškë, bg., rus. puška, pol. puszka, sb., mag. puska, ţig., sp. pusca (Besses 136). – Der. puşca (var. împuşca), vb. (a trage cu puşca; a ucide cu foc de armă); (îm)puşcă’n lună, s.m. (haimana, golan; hoţ, bandit); (îm)puşcătură, s.f. (foc de puşcă); puşcar, s.m. (înv., tunar, artilerist); puşcări, vb. (a trage, a descărca o armă de foc); puşcărire, s.f. (împuşcătură); puşcaş, s.m. (înv., tunar; înv., corp de 500 de soldaţi infanterişti sub comanda marelui armaş; trăgător; vînător înarmat cu o puşcă); puşcoci (var. pişcoci, puşcoace, pişcoace), s.n. şi f. (puşcă veche, jucărie ca o puşcă); puşcărie, s.f. (înv., artilerie; închisoare, ocnă); puşcăriaş, s.m. (deţinut); puşcuţă, s.f. (puşcă; cuşcă); puşculiţă, s.f. (puşcă mică; vas mic cu bani). Nu e sigur dacă puşcărie „temniţă” trebuie explicat prin faptul că vreun depozit sau cazarmă de artilerie ar fi servit la închisoare (Tiktin); mai probabil în acest cuvînt se păstrează, ca în puşcuţă şi puşculiţă, semantismul primitiv din sl. cf. v. germ. buhsa „cutie”, gr. πυξίς „cutie, ţarc”. Bg. puškaria provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234).
(Dicţionarul etimologic român)

care pălăria? / pielea? / puşca mea? expr. care naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cine pălăria / pielea / puşca mea? expr. cine naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

púşcă-mitraliéră s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. púştii-mitraliére; pl. puşti-mitraliére
(Dicţionar ortografic al limbii române)

púşcă s. f., g.-d. art. púştii; pl. puşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

puşcá vb., ind. prez. 1 sg. puşc, 2 sg. puşti, 3 sg. púşcă; conj. prez. 3 sg. şi pl. púşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PUŞCA-LÚPULUI s. v. garoafă, garofiţă de grădină.
(Dicţionar de sinonime)

PÚŞCĂ s. (înv. şi reg.) durdă, flintă, sâneaţă. (Are ~ încărcată.)
(Dicţionar de sinonime)

PÚŞCĂ s. v. arc, praştie, tun.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-PÚŞCĂ s. v. praf de puşcă, pulbere.
(Dicţionar de sinonime)

PUŞCÁ vb. v. împuşca, înjunghia.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu pus pusc

Cuvinte se termină cu literele: ca sca usca