PUFĂÍ, púfăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu şi cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUFĂÍRE, pufăiri, s.f. Acţiunea de a pufăi. – V. pufăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PUFĂ//Í ~iésc intranz. 1) (despre fiinţe) A respira cu zgomot, suflând brusc şi cu putere aerul pe nări; a pufni. 2) (despre fumători) A fuma expirând cu zgomot fumul. ~ din lulea. 3) (despre locomotive) A evacua brusc şi cu intermitenţe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a face „puf-puf”. /puf + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pufăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. púfăi, 3 sg. púfăie, imperf. 3 sg. pufăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pufăíre s. f., g.-d. art. pufăírii; pl. pufăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PUFĂÍ vb. 1. a pâcâi, (reg.) a pâşcâi. (~ din lulea.) 2. v. gâfâi.
(Dicţionar de sinonime)
PUFĂÍ vb. v. fuma.
(Dicţionar de sinonime)
PUFĂÍRE s. v. gâfâială.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUFĂÍRE, pufăiri, s.f. Acţiunea de a pufăi. – V. pufăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pufăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. púfăi, 3 sg. púfăie, imperf. 3 sg. pufăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pufăíre s. f., g.-d. art. pufăírii; pl. pufăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PUFĂÍ vb. 1. a pâcâi, (reg.) a pâşcâi. (~ din lulea.) 2. v. gâfâi.
(Dicţionar de sinonime)
PUFĂÍ vb. v. fuma.
(Dicţionar de sinonime)
PUFĂÍRE s. v. gâfâială.
(Dicţionar de sinonime)